Mărțișor și 8 Martie 

Chiar dacă nu se prea observă, primăvara a sosit în sfârșit. Știu că mulți dintre noi abia așteptam să vină soarele, căldura, verzișul și ca florile să înflorească în curțile noastre. Am o veste bună: nu mai este mult de așteptat! Iar, ca să sărbătorim, vă vom prezenta aici câteva informații inedite despre Mărțișor și despre 8 Martie, Ziua Femeii sau Ziua Mamei, cum mai este cunoscută sărbătoarea.

Cuvântul Mărțișor este diminutivul lui Mart, vechiul nume popular pentru martie și înseamnă literal ,,micul martie". Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, având doi ciucuri la capete, care apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate. În trecut, în prima zi din luna Martie, mărțișorul se oferea înainte de răsăritul soarelui, atât fetelor cât și băieților. Se zice că șnurul mărțișorului reprezintă contrastul dintre vară și iarnă, căldură si frig. Împreună cu mărțișorul, se oferă adesea și flori timpurii de primăvară, de cele mai multe ori acestea find ghiocei.

Iată și câteva tradiții legate de luna lui Mărțișor din diverse zone ale țării:

În judeţul Alba se spune că de 1 Martie, fetele tinere adună zăpadă curată într-un ciubăr şi o lasă la topit după care se spală cu ea pe faţă, cu credinţa că vor deveni mai frumoase.

În Ardeal, mărţişorul se agaţă la porţi, ferestre și la coarnele animalelor, pentru îndepărtarea deochiului și a spiritelor rele din jur.

În Bucovina, bărbații sunt cei care, pe data de 1 martie, primesc mărțișoare de la femei. Mărțișorul trebuie purtat în piept, la vedere, cel puțin o săptămână sau o lună pentru a nu avea ghinion. La sfârșitul acestei perioade, fetele leagă mărțișorul de ramura unui pom.

În Dobrogea, mărtisoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi aruncate in aer, pentru ca fericirea sa fie mare si înaripată.

După cum v-am prezentat mai sus, Mărțișorul deține o legendă numai a lui, iar copiii de la clasa a 5-a C, împreună cu doamna dirigintă Camelia Sârbu, au prezentat la concursul Copiii au Talent, ediția 2023, o variantă mai hazlie a legendei. Legenda adevarată povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă, dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să mai cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, iar lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi spre Cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după multe, multe lupte grele. Sângele cald i s-a scurs pe neaua cristalină, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei - vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori, una albă, una roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea pentru chipeșul luptător și amintește de curajul tânărului, iar cea albă simbolizează ghiocelul, prima floare a primăverii.

Pe lângă sărbătoarea Mărțișorului, luna martie celebrează și Ziua Internațională a Femeii, pe data de 8 martie. Această zi sărbătorește atât realizările sociale, politice și economice ale femeilor, cât și pentru a onora lupta împotriva discriminării și violenței care își fac simțită prezența în multe părți ale lumii. Este un punct focal în mișcarea pentru drepturile femeilor, atrăgând atenția asupra unor probleme precum egalitatea de gen, drepturile reproductive și abuzul împotriva femeilor. De 8 martie, în unele culturi, femeilor și fetelor li se dăruiesc cadouri, flori sau alte atenții.

Ziua Internațională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluție a Adunării Generale a ONU. ONU a sărbătorit pentru prima dată Ziua Internațională a Femeii pe 8 martie, în 1975 – anul internațional al femeii.

Hai să apreciem cu toții cât de multe fac mamele, surorile, fiicele, mătușile noatre, toate femeile din viețile noastre pentru noi prin a le spune un "Te iubesc!" sau prin a le dărui un cadou.

În continuare, vă prezentăm câteva lucrări ale colegilor noștri mai mici din clasele Pregătitoare C, I A, a III-a A, a III-a C și a IV-a B: 

Recomandări de lectură 

Iată ce ne recomandă Lia să citim în vacanța ce urmează:

 Povestea fără sfârșit

de Michael Ende

Bastian, un băiat de 11 ani, ajunge să dețină o frumoasă carte arămie. Acesta intră în carte, încercând să salveze Fantasia, o lume imaginară plină de peripeții și ființe nemaivazute, dar îi este mult mai greu decât credea….

Casa secretelor

De Chris Columbus și Ned Vizzini

Frații Walker au avut o viață normală cu părinții lor, până când tatăl acestora își pierde locul de muncă printr-un accident misterios. Aceștia trebuie să se mute în Casa Kristoff, o casă elegantă și misterioasă. Cumva, frații Walker ajung în cărțile lui Denven Kristoff și sunt nevoiți să înfrunte aventuri periculoase pentru a ajunge înapoi acasă, în lumea reală.

Inima de cerneală

De Cornelia Funke

Mortimer, tatăl lui Meggie, deține o putere extraordinară. Citind cu voce tare, acesta poate da viață personajelor din cărți, dar această putere i-a făcut lui Mortimer și familiei sale multe probleme.

Cei doi au de înfruntat multe pericole și aventuri.

Școala pentru bine și rău

De Soman Chainani

Sophie și Agatha, două fete total diferite, formează o prietenie de nedespărțit. Sophie și-a dorit mereu să devină o prințesă din basme. Unele dorințe sunt foarte puternice, chiar și nerostite, așa că Sophie și Agatha ajung la Școala pentru bine și rău, însă destinele lor sunt întoarse pe dos. În curând, acestea descoperă că singura cale de a ieși dintr-o poveste este să o trăiască.

Kinemaster

Scurt tutorial pentru pasionații de animații! 

Ce face această aplicație?

• Kinemaster este o aplicație cu ajutorul căreia îți poți edita propriile tale videoclipuri sau poți face animații.

• În plus, poți să adaugi efecte speciale, să scazi sau să crești sonorul videoclipului, să pui poze și să poți alege durata lor, să faci tranziții, să alegi una dintre melodiile tale preferate și să îl adaugi în videoclipuri, etc.

• Kinemaster a fost una dintre cele mai folosite aplicații din Google Play deoarece ai multe lucruri care te ajută foarte mult să editezi. Rating-ul este de 4.2 de stele și sunt peste 100 de milioane de persoane care folosesc această aplicație.

Poti să postezi cu Kinemaster?

• Răspunsul este afirmativ! Nu numai că a fost și încă este o aplicație cunoscută de societate, dar foarte mulți editori au fost priviți datorită videoclipurilor și rezultatelor fascinante făcute cu ajutorul Kinemaster.

• Youtube-ul i-a ajutat pe toți oamenii care fac aceste edit-uri să fie vizualizați și apreciați pentru munca lor!

Dacă vreau să fac o animație pe Kinemaster, există ceva folositor?

• Adevărul este că atunci când ai vrea să desenezi trebuie mai întâi să instalezi și alte aplicații cu care poți desena, deoarece Kinemaster este mai mult făcut pentru a edita videoclipuri și poze, nu pentru desenat. DAR, în caz că ai terminat cu desenatul și ai salvat pozele în galerie, există o modalitate simplă:

• 1. încarcă pozele rând pe rând pe un proiect

• 2. înregistrează-ți vocea pe un alt video (în caz că vrei să faci o animație care conține voci)

• 3. pune videoclipul peste poze și ascunde-l

• 4. taie pozele ca să se încadreze în timp

• 5. salvează-l și distrează-te! 

TALENT ȘI CREAȚIE

Lia Dragomir, clasa a V-a C 

Clasa a III-a B

Primăvara

de Daria Maria Zamfir, clasa a VI-a A

Cu toate că era o zi de primăvară, fulgi de nea, ce-i drept mai răsfirați, cădeau încă din cer într-un dans lin, aproape anost. Singura care părea deranjată de asta era Sophia Clearwater, elevă la Colegiul Hillgreen, cunoscut drept cel mai impozant și extravagant colegiu de la Oxford.

Strecurându-și părul roșcat printre degete, fata se uita pe geam ignorând-o pe profesoara care le dicta de la catedră cu vocea ei dubioasă (o combinație între șarpe și broască, cum ar fi zis elevii!). Într-un final, liniștea asurzitoare a sălii de clasă fu învinsă de clinchetul clopoțelului, iar toți elevii se ridicară din bănci, inclusiv Sophia. Holurile goale se umplură de strigăte de fericire a copiilor care alergau, cu câte trei bagaje în mâini, nerăbdători să prindă trenul "Hillgreen Express", pentru a merge acasă, în minivacanță. Fata îi imită și alergă cât o țineau picioarele, fiindcă de-abia aștepta să își petreacă timpul fără profesorii pe care îi ura timp de trei săptămâni!

În cele din urmă, ocupă un loc într-una din cabinele vagonului verde, de altfel și cel mai impunător și dorit de toți. Avea un aer vintage care Sophiei îi stârnea o senzație de euforie bizară, pe care nimeni nu o putea explica. Știa doar că în urmă cu aproximativ 150 de ani, numai persoane alese, precum membri ai casei regale, ar fi mers în acel vagon al acestui tren. În timp acesta a fost restaurat, dar design-ul a rămas același.

Plecarea se făcea la orele 12:45, iar acum era 12:43 și trenul încă nu se umpluse. Acest fapt nu o deranja, deoarece așa se putea bucura de drum în liniște, însă așteptarea ei fu spulberată de zarva de pe coridor, care se manifesta totdeauna în ultimele două minute.

- Te superi dacă stau aici? Peste tot e ocupat, spuse o voce necunoscută.

Sophia își ridică privirea din carte pentru a-l scana pe intrus cu ochii ei verzi clipitori, iar în cele din urmă zise:

- Nu, poți să stai. Aș putea să te întreb cine ești?

- Caspian Evans, tu?

- Sophia Clearwater.

Între ei se așternu o tăcere cumplită; nici unul nu îndrăznea să o întrerupă, până când doamna cu căruciorul cu mâncare deschise ușa cabinei și ca de obicei îi întrebă:

- Ceva de mâncare, dragilor?

Amândoi își îndreptară privirile spre ea.

- Le luăm pe toate! răspunse noul coleg de cabină al fetei scoțând la iveală niște bani dintr-unul din buzunarele gecii sale. Femeia așeză toate dulciurile pe măsuța dintre ei și apoi plecă.

- Nu vrei și tu? N-am cum să le mănânc de unul singur pe toate până ajungem acasă..., așadar mi-ar prinde bine o mână de ajutor!

- Ba da, îi răspunse în cele din urmă Sophia, după ce stătu puțin pe gânduri, întrebându-se de unde avea un puști de 13 ani (probabil, având în vedere că părea mai mare decât ea cu un an jumate-doi) atâția bani la el? Însă lăsă gândul deoparte și începură amândoi să se înfrupte cu dulciurile cumpărate de Caspian, iar cu două ore înainte să ajungă la gara terminus nu mai era nici măcar un singur pateu cu dovleac sau o tartă de căpșune.

Trecură și cele două ore, iar cei doi s-au despărțit.

Sophia se uita cu atenție după bunicul și bunica sa, care o așteptau în mașină, aproape de intrarea în gară. Odată ce a ajuns la vila bunicilor ei, se schimbă în niște haine confortabile și continuă al 15-lea capitol din "Holes", de Louis Sachar.

Afară viscolul încă domnea, nici o siluetă nu putea fi văzută în zare, nici un sunet nu se putea auzi în afară de vântul care bătea cu putere și se izbea de ferestruicile din sticlă ale camerei. Sophia își văzu de treabă până când un bubuit se auzi din dulapul din cealaltă parte a camerei. În mod normal s-ar fi prefăcut că nu s-a întâmplat nimic, dar ceva era diferit, curiozitatea o ardea pe dinăuntru ca un foc ce se extinde rapid, iar într-un final cedă și se ridică să vadă despre ce e vorba. Puse mâna pe clanță, dar ceva trăgea ușa înapoi, nelăsând-o s-o deschidă. Continuă să tragă până când căzu la pământ cu tot cu ușă. Îndepărtă repede hainele pentru a vedea ce era în spatele lor, când o briză rece și raze de lumină țâșneau din dulapul strâmt și se trezi înconjurată de zăpadă, într-un loc ce semăna foarte mult cu un bârlog, dar mult mai luxos, având în vedere că pereții erau sprijiniți pe câțiva stâlpi suflați în aur, iar pe lângă asta era supradimensionat.

Pași greoi începură să se audă din spatele fetei, urmate de voci ce nu păreau de loc omenești, fiind neobișnuit de groase. Cele două ființe se tot apropiară până când Sophia putu să asculte discuția pe care o purtau ele într-o limbă străină, mai degrabă un grohăit decât vorbit. Făcu un salt pentru a se ascunde după unul dintre stâlpi. Când simți o respirație caldă pe ceafă, urmată de un mârâit furios, Sophia se întoarse cu fața. Un urs polar de aproape trei metri înălțime se afla în fața ei! Nu stătu mult pe gânduri și o luă la fugă. Animalul însă nu rămâne pe loc și o prinde de gluga hanoracului pe care îl purta.

Sophia se legăna ca un pui în gura unei mame, însă acum nu era acea situație; ursul trântea ușă după ușă până când îi dădu drumul într-o încăpere cu aceiași stâlpi, dar acum erau mai numeroși, iar la baza fiecăruia zăceau câteva monede de aur. Ursul care o cărase până acolo grohăi ceva altuia care stătea pe un tron presărat cu oscioare de animale.

Animalul care părea mult mai mare decât celălalt urlă nervos ca și cum își proteja teritoriul, dar un lucru era ciudat, nu părea să o facă din cauza Sophiei ci, mai degrabă, din cauza seamănului său, care răspunse cu un răcnet nervos și sări spre celălalt la numai câțiva milimetri deasupra capului Sophiei. Fata se dădu repede la o parte aterizând pe unul din mormanele de aur reci ca gheața, printre care era și un soi de cristal verzui. Ca de obicei nu putu să reziste curiozității și îl luă de jos. Avea o suprafață fină, fără margini ascuțite și lăsa o senzație de căldură plăcută și o mireasmă adormitoare ca a florilor de primăvară. Amândoi urșii se opriră din luptă și își întoarseră capetele mari spre Sophia, iar apoi săriră spre ea după ce au văzut piatra verzuie. Fata își închise ochii așteptând momentul durerii mușcăturilor, dar când îi deschise fu surprinsă să vadă că se află în camera ei, fără urși și fără iarnă, până și portalul care o dusese la Polul Nord dispăruse; acum erau doar hainele Sophiei împrăștiate fără sens prin cameră, dar un lucru era cert: adusese înapoi primăvara, ceea ce era un lucru bun.

Imediat ce deschise fereastra fu lovită de mirosul florilor din grădina imensă a bunicilor săi.